Țestoasele din Romania

În România avem 3 specii de țestoase autohtone, sălbatice.

Emys orbicularisțestoasa de apă europeană -, este singura specie de țestoasă acvatică nativă din România. Este un indicator de mediu, este sensibilă la poluare și se regăsește pe tot teritoriul țării, atât în ape stătătoare, cât și curgătoare. Este omnivoră, oportunistă, preferând în alimentație larve, crustacee și plante acvatice.

Testudo hermanni boettgerițestoasa de uscat bănățeană -, este una din cele 2 specii de țestoase de uscat din România și se regăsește în sud- vestul țării, în regiunea Banatului, dar și cu o populație izolată în sud-estul Dobrogei. Este ierbivoră, dieta constând în principal din diverse specii de buruieni și flori sălbatice.

Testudo graeca iberațestoasa de uscat dobrogeană -, este a doua specie de țestoasă de uscat, întâlnită în Dobrogea.  Dieta este similară cu cea a țestoasei de uscat bănățene, fiind, de asemenea, ierbivoră.

Toate cele 3 specii de țestoase, împreună cu restul speciilor de reptile și amfibieni din România, sunt strict protejate (OUG 57/2007, aprobată prin legea 49/2011), populațiile fiind în declin.

În ceea ce privește Emys orbicularis, țestoasa de apă europeană, România, alături de Bulgaria și Ungaria, sunt printre ultimele bastioane ale speciei în Europa, unde se pot încă întâlni populații mai numeroase și relativ stabile.

Sustine cu o Donatie

 De unde provin țestoasele care ajung la noi?

Țestoasele pe care le luăm în primire sunt animale sălbatice, înlăturate din natură.

Majoritatea provin din comerțul ilegal cu animale sălbatice, prolific și la noi în țară. Prin programul nostru destinat combaterii comerțului ilegal cu specii protejate, informăm persoanele în cauză, negociem o rezolvare amiabilă și o recuperare a animalelor, cu scopul de a le reintroduce în natură, însă fără a oferi bani vânzătorilor (achiziționarea de animale sălbatice fiind infracțiune prevăzută în Codul Penal). Uneori însă, este nevoie să apelăm la autoritățile locale pentru a putea recupera animalele.

Unele țestoase sunt aduse de la alte ONG-uri partenere, cu activitate herpetologică, iar altele sunt recuperate prin colaborarea cu cabinetele veterinare la care ajung din întâmplare, în stare precară.

Toate țestoasele luate în primire beneficiază de consult veterinar (de la medici veterinari cu experiență pe animale sălbatice și exotice), acomodare în conformitate cu necesarul specific speciei și carantinare sau tratamente medicale, după caz. Apoi se începe procesul  de reabilitare și reintroducere în natură în zonele de proveniență.

Este important de reținut că medicii veterinari cu experiență în tratamentul animalelor exotice și sălbatice sunt foarte puțini la număr și nu orice medic veterinar este calificat să abordeze cazurile acestea medicale, care ridică probleme speciale și necesită abordare specifică speciei.

Ce implică reabilitarea unei țestoase?

Reabilitarea țestoaselor ajunse la noi este un proces continuu, neîntrerupt și îndelungat. În funcție de afecțiunile medicale, starea animalelor sau anotimpul în care ajung la noi, acest proces poate varia de la câteva săptămâni, la câțiva ani.

Cazurile fericite în care țestoasele nu au stat mult în captivitate, sunt sănătoase și nu prezintă alte probleme, pot fi eliberate în decurs de câteva săptămâni, după o perioadă de carantină, pentru a ne asigura că sunt apte.

Am avut și avem însă cazuri complexe, urgențe medicale și țestoase care au stat perioade îndelungate în captivitate în condiții necorespunzătoare, care au necesitat ani de zile de îngrijiri complexe pentru a le putea reda naturii în final.

Astfel, reabilitarea țestoaselor implică atât tratamente medicale, intervenții chirurgicale, îngrijire post-operatorie, managementul plăgilor și abia ulterior introducerea lor în medii semi-sălbatice (țarcuri și iazuri artificiale) cu contact uman minim, pentru a le întări reflexele defensive, de retragere atunci când întâlnesc oameni sau prădători.

Adesea este nevoie să ne asigurăm și că țestoasele pot trece cu succes peste perioada hibernării, o perioadă extrem de delicată în ciclul lor de viață anual. Prin urmare, camere de hibernare, în condiții controlate, la intervale stricte de temperatură și sub observație periodică, sunt obligatorii în infrastructura complexă, care permite ulterior eliberarea lor înapoi în natură.

Toate aceste procese implică costuri cu materiale medicale, hrană, electricitate, echipament special de teraristică, resurse umane și foarte mult timp dedicat exclusiv acestor activități.

Ne mândrim cu o rată de reabilitare și reintroducere în natură de peste 90% a țestoaselor pe care le luăm în grijă și am reușit să reintroducem în natură sute de exemplare, cu o medie de aproximativ 100 de exemplare/an!

Ce implică eliberarea înapoi în natură?

Odată ce stabilim că țestoasele se pot întoarce în natură, încercăm să găsim locații cât mai ferite de așezări umane, șosele, pescari și posibili braconieri, în zonele aproximative de proveniență, pentru a respecta genetica naturală a populațiilor.

Ulterior ne deplasăm în zonele respective, din toată țara, sau apelăm uneori la ONG-uri partenere pentru a ne ajuta cu preluarea și eliberarea țestoaselor.

Fiecare eliberare este documentată cu materiale foto și video și publicată pe platformele de socializare ale ONG-ului pentru transparență în activitate.