În România este întâlnită specia Erinaceus roumanicus – ariciul răsăritean, caracterizată de pata de culoare albă pe blana pieptului.

Ariciul este preponderent insectivor, însă un oportunist, dieta constând și în nevertebrate precum melci, limacși, râme, dar și alte surse de proteine, precum reptile și rozătoare mici. Astfel, sunt extrem de benefici în controlul dăunătorilor de tot soiul.

Aricii s-au adaptat excelent la mediul urban, iar populațiile urbane adesea prosperă. Astfel, aricii vor profita de iluminatul public, pentru a prinde mai ușor insecte atrase de becuri și care cad la sol epuizate, dar și de ocazionalele boluri cu mâncare pentru pisici, spre exemplu, lăsate în mod convenabil în jurul lor.

Aricii sunt mamifere solitare, teritoriale și care hibernează pe timpul iernii. Prin urmare, e important să avem grijă când înlăturăm lemne, frunze și alte materiale sub care aricii își fac adesea cuiburi, pentru a nu-i răni sau deranja.

Deoarece sunt animale sălbatice, sunt protejate de legea 204/2005, înlăturarea din natură, relele-tratamente, deținerea și vânzarea aricilor răsăriteni fiind ilegale.

De unde provin aricii care ajung la noi?

Aricii ajunși la noi sunt adesea pui sau juvenili orfani, a căror mamă a fost ucisă, accidental sau uneori, intenționat. Alte exemplare vin după ce au fost găsite cu diverse patologii și traumatisme (infecții, mușcături – frecvent de la câini -, accidente rutiere sau arsuri de la incendierea frunzelor). Fie suntem contactați direct, fie de către cabinete veterinare la care au ajuns animalele.

Din păcate, multe exemplare provin și din comerțul ilegal cu animale sălbatice și după efortul de informare și convingere a persoanelor în cauză, recuperăm amiabil animalele pentru a le reda naturii. Nu întotdeauna găsim bunăvoință și uneori este nevoie să apelăm la ajutorul autorităților locale pentru recuperarea animalelor deținute ilegal.

Ce implică reabilitarea unui arici?

Aricii ajunși la noi beneficiază de evaluare medicală de specialitate de către un veterinar cu experiență pe animale sălbatice și exotice și, după caz, de tratamente medicale, intervenții chirurgicale și tratamente post-operatorii de specialitate.

Ulterior, urmează o perioadă de carantinare și/sau recuperare, în țarcuri speciale, care să le satisfacă nevoile speciei, inclusiv privind adăpostul, hrana și interacțiunea minimă cu omul.

Hrana trebuie să fie echilibrată, specială, cât mai apropiată de cea naturală ca și compoziție, pentru a preveni obezitatea la care sunt predispuși.

Uneori, puii sau juvenilii care ajung la noi toamna, sunt prea slabi sau mici pentru a mai fi eliberați înainte de sosirea iernii. Prin urmare, avem nevoie și de locuri special amenajate pentru hibernare, în condiții stricte de temperatură și cu monitorizare periodică.

Toate acestea implică costuri cu materiale medicale, hrană, materiale de construcție, electricitate, resurse umane și mult timp dedicat îngrijirii lor.

Ce implică eliberarea înapoi în natură?

După finalizarea procesului de reabilitare, aricii pot fi redați naturii în zonele de proveniență.

Majoritatea sunt arici din mediul urban și vor fi întorși la populațiile urbane, dar în zone cu risc minim pentru ei.

Fiecare eliberare este documentată foto/video și este publicată pe paginile de socializare ale ONG-ului pentru transparență în activitatea desfășurată.