În România avem 3 specii de țestoase autohtone, sălbatice.
Emys orbicularis – țestoasa de apă europeană – este singura specie de țestoasă acvatică nativă din România. Este un indicator de mediu, este sensibilă la poluare și se regăsește pe tot teritoriul țării, atât în ape stătătoare, cât și curgătoare. Este omnivoră, oportunistă, preferând în alimentație larve, crustacee și plante acvatice.
Testudo hermanni boettgeri – țestoasa de uscat bănățeană – este una din cele 2 specii de țestoase de uscat din România și se regăsește în sud- vestul țării, în regiunea Banatului, dar și cu o populație izolată în sud-estul Dobrogei. Este ierbivoră, dieta constând în principal din diverse specii de buruieni și flori sălbatice.
Testudo graeca ibera – țestoasa de uscat dobrogeană – este a doua specie de țestoasă de uscat, întâlnită în Dobrogea. Dieta este similară cu cea a țestoasei de uscat bănățene, fiind, de asemenea, ierbivoră.
Toate cele 3 specii de țestoase, împreună cu restul speciilor de reptile și amfibieni din România, sunt strict protejate (OUG 57/2007, aprobată prin legea 49/2011), populațiile fiind în declin.
În ceea ce privește Emys orbicularis, țestoasa de apă europeană, România, alături de Bulgaria și Ungaria, sunt printre ultimele bastioane ale speciei în Europa, unde se pot încă întâlni populații mai numeroase și relativ stabile.
